oameni, de felurite rituri, se întâlnesc aici în noaptea de Crăciun.
Mă opresc lângă grupul femeilor din Betleem renumite prin frumusețea lor.
Inalte, vânjoase, cu pieptul plin și obrajii rumeni, au niște ochi mari, luminoși, încercuiți în sprincene îmbinate și un păr bogat, negru și lucios. Pe cap poartă o găteală, un fel de tiară aurită, de forma unei cetăți în miniatură, peste care plutește o albă maramă brodată. Salbe de bănuți de aur, brățare late de argint, cercei enormi, lanțuri de amulete, odoare de felurite forme sclipesc mișcate într’o muzică de zurgalăi. Cămăși colorate cu mâneci largi, pieptare înflorite și pantofi cu vârfuri îndoite.
Un Englez de lângă mine întreabă în limba arabă pe una din femei cum o chiamă și ce religie are.
― Asa, arabă cristiană.
Și femeia aceasta din popor, drapată în costumul ei antic, ne privește cu atâta mândrie și noblețe că pare o regină de rasă orientală.
In drum spre biserică, Englezul ne spune surâzând:
― Betleemul acesta, unul dintre cele mai vechi orașe din lume, care a dat atâția profeți, regi și căpitani celebri,
