care l-ați dărâmat. Mă rog. Chinezii au stat mii de ani liniștiți. Nimeni nu intrà și nimeni nu eșia din Cerescul Imperiu. Au venit Englejii și Americanii și i-au forțat să dărâme zidul vechi. De nevoe, Chinezii s’au supus. Pe porțile deschise au început să intre oamenii lumii nouă și să iasă oamenii lumii vechi. De ce vă plângeți? Ce-ați căutat ați găsit. Așa se răsbună istoria.
Dar trebuia să închidem discuția și să plecăm, căci amândoi, înfierbântați, vorbiau prea tare, așa că s’auzia bine și la masa de alături.
Cei doi Japoneji, corecți, liniștiți, ședeau în fața ceștilor de ceai fără să schimbe nici o vorbă, ca niște statui. La salutul nostru de plecare ne răspunseră cu acelaș veșnic surâs, pe care buzele lor îl schițează și pe care noi nu-l putem descifra — enigma rasei galbene.
Filadelfia, 1912.
