― Așteptați și o nivelare de avuții, încerc să-l întreb zâmbind.
Americanul se opri; băgându-și adânc mânile în fundul buzunarilor, îmi răspunse tăios, adâncindu-și cuta din îmbinarea sprâncenilor.
― A! știu, vă indignează acumularea de bogății în câteva mâni? Dar uitați că acele mâni au abilitatea si energia de a produce. Și multă vreme încă va fi necesară, fatală, această acumulare. De ce nu urmăriți însă cum se risipeau bogățiile în trecut și cum se întrebuintează acum. Numai această acumulare de capital a răspândit și a eftenit producția îmbunătățind traiul omenesc. Incât priveste prisosul de avuții, n’aveți decât să citiți evanghelia bogăției, scrisă de miliardarul nostru Carnegie. Veți vedea că bogătașul american de azi nu se consideră decât un depozitar, un om de afaceri al comunității, bogăția trebue să fie restituită societății pentru diferitele servicii sociale, ca școală, sănănătate publică, sub felurite forme durabile, încă din viață, ― căci acel care moare bogat, moare dezonorat.
Și discuția ar fi continuat încă mult dacă n’o întrerupea simpaticul Tom, cel mai slut negru din tot batalionul băeților din serviciul marelui hotel.
