poeții, nici teoretecianii, nici moraliștii. Numai setea de câștiguri a revoluționat condițiile de viață, îmbunătățind traiul omenesc până în straturile cele mai de jos…
― …Prefăcând însă omul în mașină, adăugă cu necaz Italianul, care-și ștergea nervos sudoarea de pe frunte.
― Ah! oftați după timpurile fericite, când nobilul și brutalul senior se îmbrăcà în dantele, dar nu făceà bae: și sub candelabrul, cu lumânări de său, mâncà elegant cu degetele murdare, stergându-și nasul cu mâneca brodată. Priviți, vă rog, acum pe lucrătorul american și pe miliardar, patronul său. Sunt îmbrăcați aproape la fel. Amândoi locuese în case luminate cu electricitate, cu robinete de apă rece și apă caldă; au la fel linguri, furculițe, șervete și batiste. Pot în aceeaș seară amândoi să asculte la operă pe Caruso, trimis de D-voastră, ― doar că unul e în lojă și altul la galerie. Unul umblă cu automobilul propriu, și altul cu autobuzul sau tramvaiul, oricând la dispoziție. Bunul trai nu mai este un monopol ca în trecut. Distanța dintre pături se micșorează zilnic. Ajungem la o nivelare de trai, pe care n’au visat-o nici utopiștii.
