amestecate cu urme de-ale industriei omului primitiv.
Și la plecare propagandista împărți câteva teancuri de broșuri și cărticele. Marinarii cătau la ele ca mâța în călindar. Dar le-au primii bucuroși că erau pe degeaba; aveau și poze de animale și desemne de obiecte pentru uzul și bunul trai al animalelor: umbreluțe și capișoane cu urechi pentru cai, îmbrăcăminte, botnițe și galoși pentru câini.
Câțiva s’au și grăbit să desprindă foile cu poze, ca să le pună în perete, deasupra patului, în cabinele din prova.
***
Ultima vizită în ziua aceea a fost a unui domn grav, îmbrăcat în negru. Din capul scării a întins un plic mare sigilat, plecând repede după un ceremonios salut. Secundul, curios, întoarse plicul de câteva ori pe- o parte și pe alta. Nerăbdător îi duse Căpitanului ca să deslege enigma închisă acolo.
In nimbul unui nour de fum de tutun, Căpitanul, în pijama, instalat la biurou, lucrà intens la un memoriu documentat pentru Legația din Londra, arătând pe larg dificultățile ce întâmpină vasele cu pavilion român în porturile engleze.
