Machi, de obicei blând și prietenos, de data asta se arătă ostil și încăpățânat. Pătruns parcă de un presentiment, se opunea cu îndârjire.
Înțepenit pe picioarele dinainte, se încovoià și mârâià sburlindu-se. Doi marinari îl aduseră mai mult târîș pe punte.
Veterinarul își încălică pe nasul lui scurt și gros, ca un picior de marmită, o pereche de ochelari enormi, fixându-și privirea asupra câinelui apucat de-un tremur nervos, ca un inculpat în fața judecătorului de instrucție.
— O!... astă-i ceva rar, exclamă Englezul uimit. E un adevărat pui de zebră... și întinse mâna ca să arate dungile regulate de pe spinarea câinelui. Machi, cu ochii țintă în sticlele ochelarilor își sgârci trupul încordat și clănțăni fioros arătându-și colții. Englezu-l se dădù cu prudență înapoi, privind curios la Machi ca la un animal feroce de-o specie rară.
Mecanicul șef, abea stăpânindu-și râsul lămuri transformarea câinelui în zebră. Ca să se încălzească, Machi se lipise de radiatorul caloriferului, care-i părlise blana făcându-i dungi regulate în lungul trupului.
— E câine veritabil românesc? În-
