Dar înainte de a păși pe treapta întâia, un lung și plângător schelălăit de câine răsună în tot vaporul nostru. Călcase pe coada lui Machi; cățelul răsfățat al bordului.
A fost un moment de panică.
Englezul greoi făcu un salt de elefant, împleticindu-se înapoi, până se propti cu spatele de balustradă.
Oh! a dog... Oh a dog!... isbucni făcând niște ochi mari.
Intr’un tremur nervos începu să strige cuprins de furie, răstindu-se cu pumnii încleștați, cu ochii tulburi, cu fața-i roșie învinețită.
Secundul, care se repezise să-l susție crezând că a fost mușcat de câine sau a căzut de apoplexie, căută să-l liniștească. Englezul strigă din ce în ce mai tare:
— Aveți un câine la bord... și n’ați declarat nimic... that’is extraordinary... un câine viu! a living dog!... No! No! impossible... în Anglia intrarea animalelor vii este strict oprită... și Englezul se năpusti în jos pe scară oprindu-se grămadă în fundul bărcii.
După ce se ridică în picioare, mai strigă odată amenințător:
— Nimeni nu poate debarca... așteptați pe loc autoritățile poliției portului.
