ștri strămoși, mă ridicai ducându-mâ spre un tufiș încărcat.
Pe când întindeam mâna să culeg alune, îmi apăru deodată figura inspirată a unui vechi prieten, cercetător cu mintea ascuțită, care de atâtea ori îmi repetase fraza pe care, fără să vreau, o învățasem pe derost: „coborându-se din nuc, pentru ca să culeagă alune, maimuța s’a făcut om”.
Erà prea devreme când am intrat singur în holul otelului, unde ne dasem întâlnire pentru masa de seară. Din prag simții că aici stăpânește ordinea vieții engleze. Pretutindeni o liniște rece solemnă. In lady-room, câteva doamne grave, imobile, cu cărțile in mână, stau îngropate în jilțuri comode. In salonul rezervat pentru gentlemeni, vre-o doi Engleji corecți și glaciali, cu pipele între dinți, descifrează c’un calm britanic, măruntul scris al gazetei Times desfășurat, întins ca un cearșaf. Intr'o altă sală e barul: în fața tejghelei elegante de mahon lustruit, cu fața de marmură roșă, câțiva ofițerași tineri, cocheți, midshipi dela torpiloarele din port, ridicați pe scaune înalte și rotunde, beau pe tăcute whisky și gingerbeer.
