drig se înecă în apele Guadalquivirului, trupele creștine fură zdrobite peste tot și Arabii înaintară cu gândul de a nu se opri decât la Roma, în Vatican. Numai gelozia izbucnită între șefii Maurilor scăpă Franța să nu cadă sub jugul musulman.
Câteva secole stăpânesc Arabii acest pământ iberic, prefăcându-l într’un rai, asemenea grădinilor Ninivei și a minunilor povestite într’o mie și una de nopți.
Și când triumful crucii îi aruncă înapoi, dincolo, peste Mediterana, nobilii Mauri se ’duc păstrând pentru urmașii lor cheile paiațelor, zidite de ei și locuite de barbarii Nordului, noii stăpânitori ai paradisului Grenadei.
De un ceas și mai bine urcăm coasla pietroasă, suflând din greu. Ne grăbim să ajungem sus mai înainte de a incepe tirul artileria engleză. Înaintea noastră, ca niște capre sălbatice, se cațără pe stâncă două Englezoaice subțirele și agere, care s’au luat nebunește la întrecere.
Ne oprim tupilându-ne într’un tufăriș de alune - aici pare să fie frontiera
