Fiorii de gheață ce-i cuprinseseră acum tot trupul și picăturile de lacrimi fierbinți ce-i picurau pe mâna obosită o deșteptară din visul acela neașteptat.
Cu mâinile tremurânde, închise repede fereastra, închizând cu ea și ultima frază a ecoului îndepărtat: „totu-i vis și armonie, noapte bună”...
Doamne! Ce păcat! Ce-a fost asta!, murmură ca, ca deșteptată dintr-un vis.
Rămase un moment uimită în mijlocul chiliei. Ochii ei căzură rugător pe chipul Maicii Domnului, mângâiat de lumina tainică a candelei.
Și atunci, dându-și samă de toată grozăvia păcatului, căzu în genunchi, cerându-și iertare: „Dumnezeule milostive, Mântuitorul nostru, Cela ce, prin proorocul tău, Nathan, ai dat iertare lui Manase, iartă și pe roaba Ta Evghenia de toate păcatele făcute au cu fapta, au cu vorba, au cu gândul”...
