Această pagină nu a fost verificată
71
uimire — 35 de poli! — Și par'că l-am deșteptat dintr-un vis, când am reluat vorba.
— Și zici, moșule, că Tătarii s-au chibzuit să amăgească foamea cu somnu în iarna asta?
— Așa e, domnule. Numai să poată. Că-i greu de tot. Gura e al dracului, domnule; cere, cere în toate zilele. Și n'o să o astupe ei cu somnu. Numai dac'a muri, atunci se înțepenește și nu mai cere nimic. Atunci se duce în pământ... colo... (arată cu ciomagu în șanțul de lângă șosea, clătinând trist din cap).
— Eh!, vitele mele s'au depărtat! Mă duc după ele, că iaca e vremea să mă întorc în sat.
— Buna ziua, moșule!
— Apoi..., cu D-zeu, domnule!
