Pe coasta și la capătul unui deal, un cătun de vr-o zece case răzlețe abia se mai zărea, troienit de un viscol groaznic ce bătea dinspre mează-noapte. Din depărtare, dealul se arăta ca un mormânt uriaș acoperit de o pânză albă ce-ți lua ochii, iar bietele căsuțe păreau înfipte în troian ca niște cruci strâmbe din-tr-un cimitir părăsit.
Mai departe, în înfundătura unei văi, se zărea creasta sură a unei păduri.
Un ger de-ți îngheța inima! Nu vedeai țipenie de om pe-afară. Nici fiara flămândă nu îndrăznea să iasă din ascunzătoarea ei. Numai viscolul groaznic, stăpân pe tot cuprinsul din cer pân-în pământ, își purta mânia în mugete înspăimântătoare...............................
Într-o căsuță din marginea cătunului, trăiau cinci suflete: mama, tata și trei copilași. Patul?, două laviți de scânduri. Copilașii, palizi și zgribuliți sub niște țoale trențăroase, se certau de la niște nuci căpătate cu uratu în ajun. Grinzile trosneau în pod de ger de cre-
