Când moș Gheorghe Pală din satul vecin intră pe poartă la el, nu se putea ține de râs, spunând femeii lui: Da nu știi ce s-o întâmplat, nevastă!
— Ce?
— O înebunit toți cei de la Chițcani! Auzi, zic că Codău, știi, cela care-o fugit cu Ileana lui Dumitru, era frate de cruce cu dracu!
— Ei, bată-i! Cum era frate de cruce cu dracu?
— Iac-așa! Nebuni! Unii zic că Codău umbla noaptea călare pe-o capră în țintirim, alții că făcea să joace șerpii în baltă. Dracu să-i aleagă! Ba Catrina lui Manole zicea că l-a văzut într-o noapte făcând cu mâna așa, înspre lună, par-că voia să tragă luna la el, s-o fure.
— Ei, cum s-o fure? Pesemne, ai înnebunit și tu, Gheorghe!
— Ei, știu eu cum! Așa spunea.
— Doamne ferește, zicea mama Paraschiva, făcându-și cruce și bătându-se cu mâna peste gură.
De a doua zi și satul lui moș Gheorghe Pală se molipsi de nebunia celor de la Chițcani. A fost de ajuns ca mama Paraschiva să spună Mariței lui Gavrilă Olariu, ca tot satul să știe și să creadă. Că Marița le spunea frumos de tot. Și unde mai pui că Marița aștepta nerăbdătoare să plece Duminecă în târgușorul vecin; acolo avea cui să spună.
