inima i se impietri. Iși aduse aminte de sfatul lui Dinu. Se puse pe muncă. Toate le ținea în bună regulă.
Peste douăzeci de zile, o bucură Dumnezeu cu un răvaș dela Dinu. Ii scria că e sănătos, că domnul colonel, găsindu-l bine făcut, l-a trecut la marină și că de mâine o să se îmbrace în haine de marinar pe vaporul Ștefan cel Mare.
Cât de frumos și de mândru trebuie să fie acum Dinul își închipuia ea. Ii răspunse că toate sunt în regulă și că-l dorește.
***
O vară trecuse și pe Florica o apucă un dor așa de mare încât se hotărî să se ducă la Galați să-l vadă. Dar n'apucă să-și împlinească dorul. Primi din nou răvaș dela Dinu care îi spunea că vaporul lor a primit ordin să plece peste zece zile pe mare înspre Țarigrad. O îmbărbătă, spunându-i să fie cuminte, că o iubește, și că i-e dor, și că în primăvară o să-și ia concediu ca să vie s'o vadă.
Din nou zbuciumări, din nou bocete, când îi citi și acest răvaș. Dar toate le mistuia. Avea nădejde că Dinu al ei e cuminte și că într'o zi o să-l vadă sănătos, acasă.
„Să-ți ajute Dumnezeu să te întorci sǎnǎtos”, răspunse ea, adăogând că Domnul le-a trimis un băiet și că i-a pus numele Răducu. „Când l'ai vedea cum îți seamănă ție!”
