tate. Numai Niță trăsese număr mare anul trecut dar tot l-a luat. Eh, îmi aduc eu aminte acum! Domnu Ghiță dela subprefectură îmi spunea că săracu Niță o să tragă păcatele cuconașului Alexandru. Și așa s'a întâmplat. Cuconașu Alexandru scăpase de hatâr, se vede, i în locul lui a luat pe bietul Niță. Doftorul trebuie să împlinească numărul de răcruți.
***
Peste câteva zile, într'o Duminecă de primăvară, mai tot satul era adunat înaintea subprefecturei. Oameni, femei, moșnegi, babe, așteptau cu lacrămile in ochi soarta copiilor lor. Printre aceștia era și Dinu. Iar printre gratiile ferestrii, ce dădea în odaia unde tundeau pe cei căzuți la sorti, Florica, răzimată de ușorul ferestrii, veștedă de plâns, privia cu mâna la gură cum cad sub foarfecile bǎrbierului pletele, ce ea le mângâiase de atâtea ori cu drag.
După revizie, flăcăii eșiau din sală cântând cu mintenele pe umeri. Se împrăștiau pe la crâșmele din sat, ca să-și mai omoare necazul.
Dinu și Florica porniră triști spre casă. Par că se feriau să-și vorbiască, de teamă să nu-i podidească plânsul. Dar înspre seară nu se mai putură opri. Mână în mână stăteau amândoi pe prispă, munciți de acelaș gând. Lacrimile, ce începuseră a se înșira una câte
