rând tăcerea se făcu așa de adâncă, încât își auziau bătăile inimei.
...Dinu avea apucături stângace de tot....
— Astâmpără-te, Dinule dragă, să nu ne vadă cineva!................
A treia zi în revărsat de zori, Dinu îmbrățișa pe Florica în poarta casei; iar Duman, împerecheat cu alt juncan dela curtea boierească, părea că așteaptă nerăbdător să arate lui Dinu că știe și a ara.
Dinu pleca la câmp, iar Florica, mângâind cu o ramură de salcie spetele Vioricăi, o mâna încet în spre cireada satului ca s'o dea pe seama văcarului.
Domnu Ghiță, scriitorul dela subprefectură, jucase toată noaptea cărțile la crâșma lui Tănase Berechet.
Scurs de gologanii ce-i mai rămăseseră din leafă, plecase în zori de ziuă să se mai răcorească. Apucase, fără să-și dea seama, spre marginea satului și din întâmplare, tocmai în partea pe unde Florica își mâna giuncana. Amândoi se întâlniră aproape față 'n față. Florica îl măsură din cap până 'n picioare cu o privire veselă și luătoare în râs, iar el, ferindu-se puțin din calea ei, trecu ca un mânios îndobitocit.
***
Un an aproape trecu de când Dinu și Flo-
