la picioarele flăcăilor, se munciau să joace și ei brâul, ca cei mari.
Când fetele au așezat toată zestrea Floricăi în car, s'au adunat toate la olaltă cu flăcăii. Și atunci dela mic și până la mare, au înjghebat împrejurul carului o horă cât era ograda de mare.
După ce se isprăvi hora, Florica, așezată în vârful zestrei, înconjurată și de alte fete, trimetea câte o privire dulce la toți. Duman și Viorica, împodobiți cu flori de teiu, trăgeau mândri carul încărcat. In urma carului, mama Catrina plângea de uda pământul; iar flăcăii spintecau aerul cu chiote din gură și pocnete de pistoale. Văile răsunau de veselie.
Ajunși la casa cea nouă, nuntașii mai cinstiră, mai cântară și aci până la miezul nopții, când o porniră din nou la moș Ion Florea și numai cu Ionică cobzarul în frunte; frate-său, Gheorghe scripcaru, murise de oftică.
Dinu și Florica rămăsese singuri. Pe masa din mijlocul odǎii, ardea o lumânare de seu într'un sfeșnic de lut, smălțuit cu verde. Mână în mână, lipiți unul de altul, stăteau așa pironiți înaintea mesei. Simțeau ceva mai presus de tot ce-și închipuiseră ei până acum. Fiori zguduitori le umblau prin tot corpul. Suflarea
li se îneca. Limba li se închegase. Tremurând, cu ochii duși pe flacăra lumânărei, ascultau cum se perdea puțin câte puțin zgomotul alaiului care se depărta de casa lor... In cu-
