Toate fetele din sat au rugat pe ascuns pe Florica și pe mama Catrina ca să facă logodna în seara de Bobotează că, ziceau ele, trebuiau să-și facă mai întâi pe ursitǎ, în spre Sf. Vasile, s'apoi să vie să vadă flăcăii, cari vor mai veni și din satele vecine.
Ce veseli erau Dinu și Florica în seara logodnei.
In veselia și bunătatea lor, ar fi voit ca toți flăcăii, adunați la ei atunci, să se pețească.
In iarna aceea, au mai fost multe alte seri tot așa de frumoase. Fetele veniau voioase să facă seara clacă. Ce? Trebuia să isprăvească mai curând zestrea Floricăi. Mama Catrina zicea mereu: fetelor, nici că mă gândeam să mărit pe Florica anul aista. Dar ce să fac! Se vede că i-a venit ceasul.
— Și când o să fie nunta, mamă Catrino? întrebă Marița lui Rățoiu, vestita jucăușă.
— Apoi cuscru Sandu îmi spune că nu o să se poată înainte de Paște. Așteaptă și el să se mai desprimăvereze ceva, ca să gătească casa cea din vale, știi, care vra să o dea zestre lui Dinu.
— Ia uite, câtă lână am mai scărmănat, mamă Catrino! încă de două ori pe atâta și numai bine de un oghial.
— Să-ți dea Dumnezeu noroc, Gherghino fată, să-ți iei un bărbățel după placul tău. Gherghina se înroși. Și după o clipă de tă-
