— O fi omule! Care va să zică nu-i mare scofală de treaba lor!
— Așa e. Dar lasă că li trec și lor sudorile de alergături, când vine prefectul dela Galați, pe vremea alegerilor.
— Atunci dai și tu, Ioane, cu mâna prin spuză. Chefuești și tu.
— Măcar cu atât să mă aleg! Dările tot mi le plătesc.
— Așa e; dar numai ai hărțag la chef și vii de te legi de mine.
— Ia taci, Catrino, că mi-e somn și o să se facă ziuǎ...
***
Când se crăpa de ziua, Moș Ion robotea câte ceva pe lângă car, iar mama Catrina îi gătea de-ale mâncării. Numai Florica dormia. Ea își depăna încă firul aurit al visurilor ei copilărești.
— Ce frumoasă zi o să fie azi, mamă, zicea Florica, pieptănându-și cosița bălae. Ia privește cum zorile alungă negurile; pare că le înfundă în văgăunile dealurilor.
Dinu avuse și el o noapte plină de zbuciumările iubirii in mrejele cărei se simțea din ce în ce mai tare prins.
Nodul, ce-l gâtuia, îi dispăruse, dar îi lăsase înăuntru coșului o arsură, care îl făcea să nu-și mai afle locul. Nu se liniștia până
