— Apoi ți-oi da parale să te duci tu mâine să-l plătești, că eu n'am vreme.
— Bată-l pustia de bir, omule! N'avem cap să legăm o para. Ba termenul Sfântului Gheorghe, ba al Sântămăriei, ba al Sfântului Vasile. Nu știu cine o mai fi luând toate paralele aistea, că bogat trebue să mai fie!
— Apoi, Catrino, ci-că Domnu le ia.
— Bogat trebue să mai fie!
— Adică nu le ia el pe toate, ci le împarte și pe la cei mai mici; pe la boierii dela târg și pe la subprefecți, cari după cum fac treabă.
— Apoi, nu știu, Ioane, ce treabă o mai fi făcând și domnu subprefect al nostru; că toată ziua de dimineață până în seară, îl văd la curte, jucându-se cu duducele boerului într'un fel de joc cum e poarca la noi.
— Eh, tu nu înțelegi, nevastă! El dă numai poruncă și cuconu Gheorghe Vlasie, secretarul, face tot.
— D'apoi și cuconu Gheorghe Vlasie lucrează de se rupe în coș! E prăpădit sărmanul! Domnu Ghiță, scriitorul de acolo, îmi spuse că toată beleaua cade pe el. Că cuconu Gheorghe de-abea începe să scrie și-l podidește o tuse nemiloasă, ce nu-i dă răgaz până nu lasă condeiul din mână. E ofticos sărmanul.
— Dar și Domnu Ghiță al tău, ce se tot laudă! N'aud că și el stă toată ziua în crâșma lui Tănase Berechet și joacă țintaru ori cărțile cu notaru?
