Nunta fiului de rege, avea să fie împreunată cu serbări luxoase. Un an de zile, își așteptase prințul mireasa, care sosì in fine. Erà o princesă din Rusia. Sania, cu care venise, înfățișa o lebedă de aur, mare, iar între aripile lebedei se afla princesa. Șase reni înhămați, au tras sania toată calea din Finlanda. Princesa, purtà un palton lung din blăni de hermelină, ce-i ajungea până jos la picioare, iar pe cap aveà o căciuliță mică, țesută din fire de argint și erà tocmai așà de palidă, ca palatul de omăt, unde petrecuse până acuma.
Toată lumea se mirà pe ulițe, când trecea în sanie, aṣà erà de palidă.
E o roză albă, spuneau toți oamenii și aruncau asupra ei flori, din balcoane.
La poarta castelului se aflà prințul și o așteptà prințul cu ochii vineți și cu părul din fire de aur.
Cum a văzut-o, căzù în fața ei, în genunchi, și îi sărută mâna.
„Ce frumos erà chiar și chipul tau numai, dar tu ești și mai frumoasă”, șopti prințul, iar princesa se făcù roșie ca bujorul.
