la care au ajuns Indienii, în măsura în care n’au depășit treapta de jos a barbariei (deci cu excepția Mexicanilor, Neomexicanilor și Peruanilor). Trăsăturile esențiale ale Uniunii au fost următoarele:
1. Alianța veșnică a celor cinci triburi consângene având ca bază egalitatea și neatârnarea deplină în toate treburile lăuntrice ale tribului. Această înrudire de sânge forma adevărata bază a uniunii. Din cele cinci triburi, trei se numiră triburi-tată și erau frați între ele; celelalte două se numiră triburi-fii și erau de asemenea triburi frați între ele. Trei ginți — cele mai vechi — mai erau reprezentate prin membrii în viață în toate cele cinci triburi, alte trei erau reprezentate în trei triburi, și membrii fiecăreia din aceste ginți se considerau frați între ei în toate cele cinci triburi. Limba comună, deosebită numai ca dialect, era expresia și dovada originii comune.
2. Organul uniunii era un sfat unional compus din 50 de sahem, toți egali în rang și considerație; sfatul acesta hotăra definitiv asupra tuturor treburilor uniunii.
3. Acești cincizeci sahemi fuseseră repartizați la întemeierea uniunii pe triburi și ginți, ca purtători de funcții noi, înființate anume, pentru scopurile uniunii. După împlinirea însărcinărilor, ei erau aleși din nou de către gințile respective și puteau fi oricând destituiți de ele; dreptul de a-i instala în funcție aparținea însă sfatului uniunii.
4. Acești sahemi ai uniunii erau sahemi și în triburile lor și aveau dreptul de a participa și vota în sfatul tribului.
5. Toate hotărîrile sfatului uniunii trebuiau luate în unanimitate.
6. Votarea se făcea pe triburi, astfel că fiece trib, și în fiecare trib, toți membrii sfatului trebuiau să-și dea aprobarea pentru a se putea lua o hotărîre valabilă.
7. Fiecare din cele cinci sfaturi de trib putea convoca sfatul uniunii, dar acesta nu se putea convoca pe sine însuși.
8. Ședințele aveau loc în fața poporului adunat; fiece Irochez putea să ia cuvântul; sfatul singur hotăra.
97
