Sari la conținut

Pagină:Originea familiei, a proprietății private și a statului – Friedrich Engels.pdf/96

Această pagină nu a fost verificată

7. In unele triburi găsim un șef suprem, ale cărui puteri sunt totuși foarte mici. El este unul din sahemi, care, în cazurile când se cere o acțiune grabnică, ia măsuri provizorii până când sfatul se poate strânge și lua hotărîri definitive. Este un germene slab — rămas de cele mai multe ori fără roade în desvoltarea ulterioară — de funcție cu putere executivă; aceasta s’a desvoltat, după cum vom vedea, în cele mai multe cazuri dacă nu peste tot, din funcția de șef suprem al armatei.

Cea mai mare parte din Indienii americani n’au trecut peste unirea în trib. In triburi mici, despărțite unele de altele prin zone largi de graniță, slăbite prin veșnice războaie, ei ocupau cu un număr redus de oameni, un teren foarte vast. Ici colo, între triburile înrudite se formau alianțe datorită unor nevoi momentane și se dizolvau odată cu dispariția acestora. In unele locuri însă, triburi la început înrudite dar împrăștiate, se reuniră iarăși formând uniuni durabile, și făcură astfel cel dintâi pas înspre alcătuirea națiunilor. In Statele-Unite, la Irochezi, găsim forma cea mai desvoltată a unei asemenea uniuni. Părăsind locurile pe care ei le ocupau la apus de Mississipi, unde constituiau, probabil, o ramură a mari familii Dakota, ei se așezară, după îndelungate pribegii, în statul care azi se numește New-York, împărțiți fiind în cinci triburi: Seneka, Cayuga, Onondaga, Oneida și Mohawk. Trăiau din pescuit, vânat și grădinărie rudimentară, locuiau în sate, apărate cele mai adeseori prin palisade. Nenumărând niciodată mai mult de 20 de mii de suflete, ei aveau în toate cele cinci triburi un număr de ginți comune, vorbeau dialecte, înrudite deaproape, ale aceleiași limbi și ocupau teritorii alăturate, care erau împărțite între cele cinci triburi. Cum acest teritoriu fusese cucerit de curând, unirea strânsă, devenită obicei, a acestor triburi, împotriva acelora izgonite, era firească, și cel mai târziu pe la începutul veacului al XV-lea ea deveni o adevărată „uniune veșnică”, o federație care, conștientă de noua ei putere, luă imediat un caracter agresiv, și în culmea puterii sale, pe la 1675, cuceri mari întinderi de pământ de jur împrejur, alungând parte din locuitori și făcând din ceilalți tributari. Uniunea Irochezilor reprezintă cea mai înaintată organizație socială 96