către două tovărășii religioase, prin inițierea metodică a noilor membri; fiecare din cele două fratrii avea câte o astfel de tovărășie. 7. Dacă, după cum este aproape sigur, cele patru linages (neamuri), care pe vremea cuceririi locuiau cele patru părți ale Tlascalei[1] constituiau patru fratrii, aceasta dovedește că fratriile contau, ca și fratriile Grecilor și uniunile de rudenie, asemănătoare, ale Germanilor, și ca unități militare; aceste patru linages porneau la luptă, fiecare ca o trupă deosebită, cu o uniformă și cu un drapel propriu și sub conducerea unui șef propriu.
După cum mai multe ginți alcătuesc o fratrie, tot așa, în forma clasică de organizare, mai multe fratrii alcătuesc un trib; în unele cazuri la triburile foarte slăbite, lipsește elementul intermediar, fratria. Ce caracterizează deci un trib de Indieni din America?
1. Un teritoriu propriu și o denumire proprie. Fiecare trib poseda în afară de locul pe care era în fapt așezat, și un teren întins pentru vânat și pescuit. Dincolo de acesta se găsea o vastă zonă neutră, care se întindea până la teritoriul tribului vecin și care era mai îngustă între triburile înrudite prin limbă și mai largă între celelalte triburi. Această zonă este pădurea hotar la Germani, pustiul pe care și-l făceau în jurul teritoriului lor Suevii lui Cezar, îsarnholt-ul (în daneză jarnved, limes Danicus) între Danezi și Germani, pădurea Saxonă și Braniborul (în limba slavă pădure apărătoare), — dela care își trage numele Brandenburgul — între Germani și Slavi. Terenul astfel mărginit prin granițe nesigure era teritoriul comun al tribului, recunoscut ca atare de triburile vecine, și apărat de el însuși împotriva încălcărilor. Cele mai adeseori nesiguranța granițelor a început să aibă urmări practice rele abia după ce populația s’a înmulțit mult. Numirile de triburi par să fi fost date mai mult la întâmplare decât alese cu intenție; cu timpul se întâmpla adesea că un trib era numit de către cele vecine cu un alt nume decât cel
- ↑ Tlascala — o regiune în Mexic. — Nota Red.
