mele unui membru din gintă arată totodată cărei ginți aparține. Un nume gentilic atrăgea după sine din capul locului și drepturi gentilice.
7. Ginta poate adopta străini, primindu-i astfel în întreg tribul. Prizonierii de război care nu erau uciși, deveneau astfel, prin adopțiunea într’o gintă, membri ai tribului Seneka și căpătau prin aceasta toate drepturile în gintă și trib. Adopțiunea se făcea la propunerea unor tovarăși din gintă; la propunerea bărbaților care îl primeau pe străin ca frate, respectiv ca soră, la propunerea femeilor care îl primeau drept copilul lor; pentru confirmarea adopțiunii era nevoie de primirea solemnă în gintă. Adeseori anumite ginți, în mod excepțional foarte slăbite, se întăreau din nou prin adoptări în masă dintr’o altă gintă, cu aprobarea acesteia. La Irochezi primirea solemnă în gintă avea loc întro ședință publică a sfatului. Prin aceasta, primirea devenea de fapt o ceremonie religioasă.
8. Este greu de a dovedi existența unor festivități religioase speciale la gințile indiene, dar ceremoniile religioase ale Indienilor sunt mai mult sau mai puțin în legătură cu gințile. La cele șase sărbători religioase anuale ale Irochezilor, sahemii și șefii de război ai fiecărei ginți erau socotiți, în virtutea însăși a slujbei lor, printre „păzitorii credinței” și aveau funcțiuni preoțești.
9. Ginta are un loc comun de înmormântare. La Irochezii din statul New-York, înghesuiți din toate părțile de către albi, acesta a dispărut acum, însă înainte vreme a existat. La alți Indieni el există și astăzi; așa, de pildă, la Tuskarori, care sunt înrudiți de aproape cu Irochezii și care deși creștini, au în cimitir un anumit rând pentru fiecare gintă, astfel că mama este îngropată în acelaș rând cu copiii, tatăl însă nu. Și la Irochezi întreaga gintă a unui mort merge la înmormântarea lui, se îngrijește de mormânt, de cuvântările funebre, etc.
10. Ginta are un sfat, adunarea democratică a tuturor membrilor ei maturi, bărbați și femei, toți având drept egal de vot. Acest sfat alege și destitue pe sahemi și pe șefii de război; la fel și pe ceilalți „păzitori ai credinței”; el decide în privința prețului de răscumpărare (Wergeld) sau a răzbunării prin sânge a
