înăuntrul cărora ea este îngăduită (endogame). Și după ce a încurcat astfel și mai rău lucrurile, el a putut să se afunde în cele mai adânci cercetări pentru a afla care din absurdele sale clase este cea mai veche: exogamia sau endogamia. Odată cu descoperirea ginții întemeiate pe înrudirea de sânge și pe imposibilitatea, care rezultă din acest fapt, ca membrii ginții să se căsătorească între ei, această absurditate încetă dela sine. E dela sine înțeles că pe treapta pe care găsim pe Irochezi, interzicerea căsătoriei în sânul ginții este respectată cu strictețe.
4. Averea celor morți revenea celorlalți membri ai ginții; ea trebuia să rămână în gintă. Dată fiind neînsemnătatea obiectelor pe care un Irochez putea să le lase moștenire, moștenirea era împărțită între rudele apropiate din gintă; dacă murea un bărbat, moșteneau frații și surorile lui bune și fratele mamei; dacă murea o femee, moșteneau copiii ei și surorile ei bune, nu însă frații ei. Tocmai deaceea, soțul și soția nu puteau să se moștenească unul pe altul, nici copiii pe tatăl lor.
5. Tovarășii de gintă erau datori să se ajute unii pe alții, să se apere reciproc și mai ales să se sprijine pentru a răzbuna orice ofensă adusă de un străin. In ce privește siguranța sa personală, individul se baza pe gintă — și putea s’o facă; cine îl ofensa, ofensa întreaga gintă. De aici, din legăturile de sânge ale ginții, izvorî obligațiunea răzbunării prin sânge, care era recunoscută fără rezerve de către Irochezi. Dacă un străin de gintă ucidea pe un tovarăș de gintă, atunci întreaga gintă a celui ucis era datoare să răzbune sângele vărsat. La început se încerca să se ajungă la o înțelegere; sfatul ginții ucigașului se aduna și făcea sfatului ginții celui ucis propuneri de înțelegere, oferind adesea să-și exprime părerea de rău și să trimeată daruri însemnate. Dacă acestea erau primite, chestiunea era lichidată. In caz contrar, ginta jignită desemna unul sau mai mulți răzbunători care erau datori să urmărească pe ucigaș și să-l ucidă. Dacă se întâmpla astfel, ginta celui ucis n’avea niciun drept să se plângă: cazul era lichidat.
6. Ginta are anumite nume sau o serie de nume, pe care din tot tribul numai dânsa poate să le întrebuințeze, astfel că nu-
