III
GINTA IROCHEZĂ
Ajungem acum la o altă descoperire a lui Morgan, care are cel puțin aceeași însemnătate ca și reconstruirea formei primitive a familiei după sistemele de înrudire. Dovada că uniunile de gintă din sânul unui trib de Indieni americani, desemnate cu nume de animale, sunt identice în fond cu genea ale Grecilor, cu gentes ale Romanilor; că forma americană este cea inițială, iar că cea greco-romană a venit mai târziu, că este o formă derivată; că întreaga organizare socială a Grecilor și Romanilor din vremurile primitive în ginți, fratrii și triburi, își găsește o paralelă fidelă în organizația americano-indiană; că ginta este o întocmire comună tuturor barbarilor până la intrarea lor în civilizație, și chiar mai pe urmă (pe cât ne îngădue izvoarele noastre de până acum să stabilim) — dovada aceasta a luminat dintr’odată cele mai grele părți din istoria străveche greacă și romană, și ne-a dat în acelaș timp nebănuite lămuriri asupra trăsăturilor fundamentale ale orânduirii sociale din vremurile primitive, înainte de apariția statului. Oricât de simple ne-ar părea lucrurile acum, când sunt cunoscute, totuși Morgan nu le-a descoperit decât abia în ultima vreme; în scrierea lui anterioară, apărută în 1871, el încă nu pătrunsese această taină, a cărei desvăluire a redus la tăcere pentru un răstimp pe preistoricii englezi, atât de încrezuți de obicei.
Cuvântul latin gens pe care-l întrebuințează Morgan într’un mod general pentru această uniune de gintă, vine — ca și cu-
