directă de considerații economice. Forma căsătoriei prin cumpărare dispare, însă de fapt această căsătorie capătă o răspândire tot mai largă, astfel că nu numai femeea, ci și bărbatul are prețul său, nu după însușirile sale personale, ei după averea sa. In practica claselor stăpânitoare era, dela primele începuturi, un lucru nemaiauzit ca înclinația reciprocă a părților să fie motivul precumpănitor în încheierea căsătoriei; așa ceva se întâmpla cel mult în literatura romantică — sau la clasele oprimate, care nu contau.
Aceasta era situația pe care o găsi producția capitalistă atunci când, dela epoca descoperirilor geografice încoace, prin comerțul mondial și manufactură, se pregătea să stăpânească lumea. S’ar putea crede că acest mod de a încheia căsătoriile, i se potrivea de minune, și chiar așa a și fost. Și cu toate acestea — ironia istoriei universale este nesfârșită — tocmai producția capitalistă fu aceea care trebui să facă într’însul spărtura hotărîtoare. Prefăcând toate lucrurile în mărfuri, ea disolvă toate relațiile vechi și moștenite din trecut, înlocui moravurile moștenite, dreptul istoric, prin cumpărare și vânzare, prin contractul „liber”. Juristul englez H. S. Maine a crezut că a făcut o strașnică descoperire când a spus că tot progresul nostru față de epocile anterioare ar consta în aceea că am ajuns from status to contract, adică dela stările transmise prin ereditate la altele contractate prin bună învoială, lucru ce, în măsura în care este adevărat, a fost deja spus în „Manifestul Comunist”.[1]
Incheierea unui contract presupune însă oameni care să poată dispune liber de persoana, acțiunile și bunurile lor și care să aibă drepturi egale. Una din operele principale ale producției capitaliste a fost tocmai aceea că a creat acești oameni „liberi” și „egali”. Deși acest lucru s’a întâmplat la început numai în chip încă semiconștient, și pe deasupra sub o haină religioasă, totuși, începând dela reforma luterană și calvinistă, fusese stabilit preceptul că omul este complect răspunzător pentru faptele sale, numai atunci când le-a săvârșit în deplină
- ↑ Vezi Marx și Engels „Manifestul Partidului Comunist”, Ed. P. C. R., 1945, pag. 17.
