vul social esențial — moral ca și economic — care împiedecă fata să se dea fără rezerve bărbatului pe care-l iubește. Nu va fi oare aceasta o cauză suficientă pentru introducerea treptată a unei mai mari libertăți în relațiile sexuale și odată cu aceasta pentru formarea unei opinii publice mai puțin severe în ce privește cinstea fecioarelor și rușinea femeii? Și, în sfârșit, n’am văzut noi că în lumea modernă monogamia și prostituția sunt, ce-i drept, contraste, dar contraste de nedespărțit, doi poli ai aceleiași ordini sociale? Poate oare să dispară prostituția fără să tragă după sine, în prăpastie, și monogamia?
Aici intervine un nou element, un element care pe vremea formării monogamiei era cel mult în germene: amorul sexual individual.
Inainte de evul mediu, nu putea fi vorba de amorul sexual individual. Este dela sine înțeles că frumusețea personală, contactul intim, înclinațiuni comune, etc., au deșteptat la persoane de sex diferit dorința de raporturi sexuale și că nici bărbaților, nici femeilor nu le era absolut indiferent cu cine intrau în aceste relații intime. Dar de aici și până la iubirea noastră sexuală este foarte departe. In toată antichitatea, căsătoriile sunt încheiate de către părinți pentru cele două părți, care se împăcau foarte bine cu această situație. Puțina iubire în căsătorie pe care o cunoaște antichitatea, nu este o înclinare subiectivă, ci o datorie obiectivă, nu este baza, ci corelatul căsătoriei. Legături de dragoste în înțelesul modern al cuvântului apar în vechime numai în afara societății oficiale. Păstorii, ale căror bucurii și suferinte de dragoste sunt cântate de Teocrit și Moschos, „Daphnis și Chloe” de Longos, sunt numai robi care nu iau parte la treburile statului, sfera de activitate a cetățeanului liber. Insă afară de relații amoroase la robi, nu găsim relații amoroase decât ca un produs al descompunerii vechii lumi în decadență și ele sunt practicate numai cu femei care de asemenea se află în afara societății oficiale, cu hetere, deci cu femei străine sau liberate: în Atena în ajunul căderii sale, în Roma pe vremea împăraților. Dacă s’au produs în realitate relații amoroase între cetățeni și cetățene libere, apoi aceasta a fost numai în forma adulterului. Cât despre
