numai pe nenorocitele care-i cad victimă, și chiar pe acestea, nu în gradul în care se crede de obicei. In schimb, ea înjosește caracterul întregii lumi bărbătești. Astfel, o îndelungată stare de logodnă este, în nouă cazuri din zece, o adevărată școală pregătitoare a necredinței conjugale.
Ne îndreptăm însă acum spre o transformare socială, în care bazele economice de până aici ale monogamiei vor dispare tot așa de sigur ca și acelea ale complimentului ei, prostituția. Monogamia a luat naștere din concentrarea de bogății mai mari într’o singură mână — și anume în aceea a unui bărbat — și din nevoia de a lăsa aceste bogății ca moștenire copiilor acestui bărbat și nu ai altuia. Pentru aceasta a fost nevoie de monogamia soției, nu a soțului, astfel că această monogamie a soției n’a împiedecat de fel poligamia fățișă sau ascunsă a bărbatului. Iminenta transformare socială, prefăcând cel puțin partea covârșitoare a bogățiilor durabile și ereditare — mijloacele de producție — în proprietate socială, va reduce la un minimum toată această grijă a moștenirii. Dat fiind că monogamia a luat naștere din cauze economice, va dispare ea oare când vor pieri aceste cauze?
S’ar putea răspunde, nu fără dreptate: nu numai că nu va dispare, dar, dimpotrivă, abia atunci se va realiza pe deplin. Căci odată cu trecerea mijloacelor de producție în proprietatea socială, dispare și munca salariată, proletariatul, deci și necesitatea pentru un anumit număr de femei — calculabil statisticește — de a se da pentru bani. Prostituția dispare; monogamia în loc să piară, devine în fine o realitate și pentru bărbați.
Situația bărbaților, deci, se va schimba în orice caz foarte mult. Dar și aceea a femeilor, a tuturor femeilor, va suferi o însemnată schimbare. Cu trecerea mijloacelor de producție în proprietatea socială, familia monogamă încetează de a fi celula economică a societății. Gospodăria privată se transformă într’o industrie socială. Creșterea și educarea copiilor devine o chestiune publică; societatea poartă aceeași grijă pentru toți copiii, indiferent dacă rezultă din căsătorie sau nu. Cu chipul acesta, se înlătură grija „urmărilor”, care constitue astăzi moti-
