plânge. Sistemele de drept ale civilizației moderne recunosc tot mai mult; întâi, că pentru a fi valabilă, căsătoria trebue să fie un contract încheiat de bună voie de către ambele părți, și al doilea, că și în timpul căsniciei amândouă părțile trebue să aibă una față de cealaltă drepturi și datorii egale. Dacă aceste două revendicări ar fi consecvent aplicate, femeile ar avea tot ce-și pot dori.
Această argumentare cu adevărat juridică este exact aceeași cu care burghezul radical republican îl îndeamnă pe proletar la liniște. Contractul de muncă ar fi un contract încheiat de bună voie între amândouă părțile. El este însă considerat ca încheiat de bună voie din momentul în care legea recunoaște pe hârtie amândouă părțile ca fiind egale. Puterea, pe care diferența de situație de clasă o dă uneia din părți, presiunea pe care aceasta o exercită asupra celeilalte părți — starea economică reală a amândurora, — aceasta nu privește legea. In timpul duratei contractului de muncă amândouă părțile ar avea deasemenea drepturi egale, dacă una sau cealaltă nu a renunțat în mod expres. Faptul că starea economică reală a muncitorului îl silește pe acesta să renunțe chiar la ultima aparență de egalitate în drepturi, acest fapt iarăși nu privește legea.
In ce privește căsătoria, chiar cea mai înaintată lege se declară pe deantregul mulțumită de îndată ce părțile au confirmat prin procesul verbal cum că consimțământul lor la căsătorie este dat de bună voie. Ceeace se petrece îndărătul culiselor juridice, acolo unde se desfășoară viața reală, și în ce mod s’a ajuns la acest liber consimțământ, de aceasta nu se poate îngriji nici legea, nici juristul. Și totuși, cea mai simplă comparație a dreptului diferitelor țări ar putea arăta juristului la ce se reduce acest liber consimțământ. In țările, în care se asigură copiilor prin lege o parte din averea părintească, în care, deci, ei nu pot fi desmoșteniți — în Germania, în țările cu drept francez, etc. — copiii trebui să aibă la încheierea căsătoriei consimțământul părinților. In țările cu drept englez, în care consimțământul părintesc nu este cerut de lege la încheierea căsătoriei, părinții dispun de libertatea complectă în ce privește transmiterea
