Căsătoria burgheză din zilele noastre este de două feluri. In țările catolice, părinții sunt acei care, ca și până acum, procură tânărului lor fecior o femee potrivită, și, firește, urmarea este desfășurarea cea mai deplină a contrazicerii cuprinse în monogamie: heterism din plin din partea soțului, adulter din plin din partea soției. Și dacă biserica catolică a suprimat divorțul, e numai fiindcă s’a convins că împotriva adulterului, ca și împotriva morții, nu există niciun leac. In țările protestante, dimpotrivă, feciorului de burghez i se acordă mai mult sau mai puțin libertatea să-și aleagă singur o femeie din clasa lui socială; rezultă deci că un anumit grad de iubire poate sta la baza încheierii căsătoriei, ceeace, de formă, se presupune totdeauna, conform fățărniciei protestante. In aceste țări, heterismul soțului se practică mai cu rezervă și adulterul soției este mai puțin o regulă. Cum însă în fiece fel de căsătorie oamenii rămân ceeace au fost înainte de căsătorie, și cum cetățenii țărilor protestante sunt în majoritate niște filistini, această monogamie protestantă duce, în general, în cele mai bune cazuri numai la o comunitate conjugală extrem de plictisitoare, căreia i se dă numele de fericire casnică. Cea mai fidelă oglindă a acestor două metode de căsătorie este romanul; pentru metoda catolică romanul francez, pentru metoda protestantă cel german. In ambele cineva „cucerește” ceva: în romanul german, tânărul pe fată, în cel francez; bărbatul coarne. Care din amândoi este într’o situație mai proastă nu este întotdeauna bine stabilit. Tocmai deaceea plictiseala romanului german îi inspiră burghezului francez aceeași oroare pe care „imoralitatea” romanului francez o inspiră filistinului german. Deși, de curând, de când „Berlinul devine un oraș de importanță mondială”, romanul german începe să fie mai puțin sfios în zugrăvirea heterismului și a adulterului, lucruri de mult și bine cunoscute acolo.
In amândouă cazurile însă, căsătoria este condiționată de situația de clasă a participanților și întru atâta ea este întotdeauna o căsătorie de conveniență. In ambele cazuri această căsătorie de conveniență se transformă destul de des în cea mai crasă prostituție, uneori din partea ambelor părți, deobicei mai
