jurări pomenite de Tacit; întâi, cu tot caracterul sacru pe care îl avea pentru ei căsătoria — „ei se mulțumesc cu o singură soție, femeile trăiesc încătușate de castitatea lor” — poligamia era în vigoare totuși pentru cei suspuși și pentru conducătorii triburilor; deci o stare asemănătoare cu aceea a Americanilor la care era în vigoare căsătoria pereche. Al doilea, trecerea dela matriarhat la patriarhat trebue să se fi produs la ei abia puțin timp înainte, căci fratele mamei — cea mai apropiată rudă bărbătească din gintă, conform matriarhatului — trecea drept o rudă mai apropiată aproape decât propriul tată, ceeace corespunde deasemenea punctului de vedere al Indienilor din America, la care Marx, după cum spunea adesea, găsise cheia pentru înțelegerea propriului nostru trecut. Și al treilea, la Germani femeile erau foarte respectate și aveau o puternică influență chiar în treburile publice, ceeace este în contrazicere directă cu supremația bărbaților în monogamie. In aproape toate aceste trăsături, Germanii se potrivesc cu Spartanii, la care, după cum am, văzut, căsătoria pereche deasemenea nu fusese încă complect înlăturată. Deci, odată cu Germanii, ajunse să stăpânească lumea și în această privință un element cu totul nou. Noua monogamie, care se desvoltă acum pe ruinele lumii romane din amestecul popoarelor, îmbrăcă supremația bărbaților în forme mai blânde și lăsă femeilor, cel puțin de formă, o situație mult mai respectată și mai liberă decât a cunoscut-o vreodată antichitatea clasică. Numai prin aceasta se creă posibilitatea desvoltării din monogamie, înăuntrul ei, alături de ea și împotriva ei, după împrejurări, — a celui mai mare progres moral pe care i-l datorăm: dragostea individuală modernă dintre sexe, care fusese necunoscută lumii dinainte.
Progresul acesta însă, izvorî neapărat din împrejurarea că Germanii trăiau încă în familia pereche, altoind monogamiei, pe cât a fost posibil, acea poziție a femeii care corespundea familiei pereche; în niciun caz însă progresul acesta nu a izvorît din legendara și admirabila predispoziție morală a Germanilor, care se reduce la faptul că în realitate căsătoria pereche nu se sbate în contrazicerile morale ascuțite ale monoga-
