tivă laolaltă ogoarele, se hrănesc și se îmbracă din proviziile comune, și posedă în comun prisosul de produse. Comunitatea stă sub înalta administrație a stăpânului casei (domacin), care o reprezintă în afară, care poate înstrăina obiecte mai mici, este însărcinat cu casieria și răspunde de ea ca și de mersul regulat al treburilor. El este ales, și nu este de loc obligatoriu să fie cel mai în vârstă. Femeile și muncile lor stau sub cârmuirea gospodinei (domacica), care de regulă este și soția domaćinului. La alegerea soților pentru fete cuvântul ei are greutate, adeseori el este chiar hotărîtor. Puterea supremă este însă în mâna sfatului familiei, adunarea tuturor tovarășilor adulți, a femeilor ca și a bărbaților. Stăpânul casei dă socoteală în fața acestei adunări; ea ia hotărîrile decisive, judecă pe membri, hotărăște asupra cumpărăturilor și vânzărilor de mai mare însemnătate, și anume asupra celor de pământ, etc.
Abia cu vreo 10 ani în urmă s’a dovedit existența unor astfel de mari comunități familiale și în Rusia; este îndeobște recunoscut azi că ele sunt tot așa de adânc înrădăcinate în obiceiurile populare rusești ca și obșcina sau comunitatea sătească. Ele figurează în cel mai vechi cod de legi rusesc, în „Pravda” lui Iaroslav, sub acelaș nume (vervj) ca în legile dalmațiene, și pot fi găsite și în izvoarele istorice polone și cehe.
După Heussler („Institutionen des deutschen Rechts”) [„Instituțiile dreptului german”], și la Germani unitatea economică nu o forma la început familia monogamă, în înțelesul modern al cuvântului, ci „Hausgenossenschaft” (tovărășia casnică), care se compune din mai multe generații, respectiv familii monogame, și pe lângă aceasta cuprinde adesea în sânu-i și oameni neliberi. Familia romană este de acelaș tip, iar puterea absolută a capului casei ca și lipsa de drepturi a celorlalți membri ai familiei în fața lui sunt, în ultimul timp, puse la îndoială din această cauză. Se crede că și la Celții din Irlanda ar fi existat tovărășii familiale asemănătoare; în Franța ele s’au păstrat în Nivernais sub numele de parçonneries până la revoluția franceză și în Franche-Comté n’au dispărut încă nici astăzi cu totul. In regiunea Louhans (Saône-et-Loire) se văd case mari țără-
