lui, sau la urmașii surorilor mamei lui, pe când propriii lui copii erau desmoșteniți.
Așadar, pe măsură ce bogățiile se înmulțeau, ele creau, pe de o parte, soțului o situație mai însemnată decât soției, în sânul familiei și dădeau naștere, pe de altă parte, tendinței de a folosi această poziție întărită pentru a răsturna vechea ordine de moștenire, în folosul copiilor. Aceasta nu putea însă reuși, atâta timp cât rămânea în vigoare descendența conform matriarhatului. Acesta trebuia deci răsturnat și a fost chiar răsturnat. Lucrul nici nu era atât de greu, cum ne pare nouă astăzi. Căci această revoluție — una din cele mai radicale pe care le-au trăit oamenii — nu avea nevoie să atingă niciun singur membru viu al vreunei ginți. Toți cei ce făceau parte dintr’însa puteau să rămână ceeace fuseseră până atunci. O simplă hotărîre era de ajuns pentru ca pe viitor urmașii membrilor bărbați ai ginții să rămână într’însa, iar urmașii femeilor să fie excluși dintr’însa pentru a intra în ginta tatălui lor. In chipul acesta, determinarea descendenței în linie feminină și dreptul de moștenire matern fură răsturnate, iar în locul lor se introduse descendența în linie masculină și dreptul de moștenire patern. Cum și când s’a făcut această revoluție la popoarele civilizate, despre aceasta nu știm nimic. Ea a avut loc pe deantregul în vremurile preistorice. Dar că ea a avut loc, este lucru dovedit, mai mult decât îndeajuns, prin numeroasele urme de matriarhat adunate chiar de către Bachofen; cât de ușor se săvârșește ea, vedem la un șir întreg de triburi indiene, la care ea s’a petrecut de curând și se mai petrece și acum, în parte sub influența bogăției crescânde și a felului de trai schimbat (strămutare din pădure în câmpii), în parte sub influența morală a civilizației și a misionarilor. Din opt triburi din valea fluviului Misuri, șase au o descendență și o ordine de moștenire în linie masculină, iar două încă în linie feminină. La Șavnii, Miami și Delavari s’a înrădăcinat obiceiul de a se da copiilor unul din numele obișnuite în ginta tatălui pentru a-i trece astfel în ginta acestuia, ca să-l poată moșteni. „Cazuistica înăscută a oamenilor: a schimba lucrurile, schimbându-le numele și a găsi portițe de ieșire pen-
