care se desvoltaseră în diferite ținuturi — Arienii în Pendjab și în regiunea Gangelui, precum și în stepele, pe atunci mult mai bogate în ape ale Oxului și Iaxartelui, și Semiții lângă Eufrat și Tigru — dobândiră în hergheliile de cai, în turmele de cămile, măgari, vite cornute, oi, capre și porci, o avere care nu avea nevoie decât de supraveghere și de îngrijirea cea mai primitivă pentru a se reproduce în măsură din ce în ce mai mare și a oferi hrana cea mai bogată în lapte și carne. Toate celelalte mijloace mai vechi de procurare a hranei au trecut pe planul al doilea; vânătoarea, înainte vreme o necesitate, ajunse acum un lux.
Cui aparținea însă această nouă bogăție? Fără îndoială că la început ea aparținea ginții. Dar proprietatea privată asupra turmelor trebue să se fi desvoltat de timpuriu. Este greu de spus, dacă autorului așa zisei prime cărți a lui Moise, patriarhul Abraham îi apărea drept proprietar al turmelor în virtutea dreptului lui propriu de cap al unei obștii familiale, sau pe baza calități sale, de șef ereditar, de fapt, al ginții. Sigur este numai că nu trebue să ni-l închipuim ca proprietar în înțelesul modern al cuvântului. Și tot așa de sigur este că pe pragul istoriei documentate găsim deja pretutindeni turmele în proprietatea privată a capilor de familie, întocmai ca și produsele de artă ale barbariei, uneltele de metal, podoabele și în sfârșit vita umană — robul.
Căci acum fu născocită și robia. Pentru barbarul de pe treapta de jos, robul nu era de niciun folos. Tocmai deaceea Indienii americani se purtau cu dușmanii învinși cu totul altfel decât mai târziu pe o treaptă mai înaltă. Bărbații erau uciși sau primiți ca frați în tribul învingătorilor; femeile erau luate în căsătorie sau adoptate și ele, împreună cu copiii lor rămași în viață. Puterea de muncă omenească, pe această treaptă, nu dă încă niciun prisos însemnat peste cheltuelile de întreținere a vieții. Odată cu introducerea creșterii vitelor, a prelucrării metalelor, a țesătoriei și, în sfârșit, a cultivării pământului, lucrurile se schimbară. După cum soțiile, așa de ușor de căpătat înainte, căpătaseră acum o valoare de schimb și începuseră să
