rabilă cu un singur bărbat. Progresul acesta nu putea să pornească dela bărbați, chiar numai din pricina că lor nu le-a venit în minte nici până astăzi să renunțe la plăcerile adevăratei căsătorii pe grupe. Abia după ce, datorită femeii, s’a făcut trecerea la căsătoria pereche, bărbații au fost în stare să introducă monogamia strictă — bine înțeles însă numai pentru femei.
Familia pereche s’a născut la hotarul dintre sălbăticie și barbarie, de cele mai multe ori deja pe treapta de sus a sălbăticiei, ici colo, de abia pe treapta de jos a barbariei. Ea este o formă de familie caracteristică pentru epoca barbariei, după cum căsătoria pe grupe e caracteristică pentru aceea a sălbăticiei, iar monogamia pentru aceea a civilizației. Pentru ca familia pereche să se desvolte mai departe până la monogamia trainică a fost nevoie de alte cauze decât acelea pe care le-am găsit acționând până acum. In familia pereche grupa fusese deja redusă la ultima ei unitate, la molecula cu doi atomi: un bărbat și o femee. Selecția naturală își îndeplinise opera prin excluderi duse din ce în ce mai departe, din comunitatea conjugală; în această direcție nu-i mai rămăsese nimic de făcut. Dacă, prin urmare, n’ar fi început să funcționeze noi forțe motrice sociale, n’ar fi existat niciun motiv pentru ca din căsătoria pereche să ia naștere o nouă formă de familie. Dar aceste forțe motrice intrară în acțiune.
Părăsim acum America, tărâmul clasic al familiei pereche. Niciun indiciu nu ne îngădue să conchidem, că acolo se desvoltă o formă de familie superioară, că acolo ar fi existat cândva și undeva, înainte de descoperirea și cucerirea continentului, o monogamie stabilă. Altfel stau lucrurile în lumea veche.
Aci domesticirea animalelor și creșterea turmelor desvoltaseră un izvor de bogăție nebănuit până acum și creaseră relații sociale cu totul noi. Până la treapta de jos a barbariei, bogăția stabilă consta aproape numai din case, îmbrăcăminte, podoabe rudimentare și unelte pentru dobândirea și pregătirea hranei: luntre, arme, unelte casnice din cele mai simple. Hrana trebuia să fie câștigată din greu zi cu zi. Acum, popoarele de păstori,
