poarelor asiatice dintre Marea Mediterană și Gange. Sacrificiul ispășitor pentru răscumpărare devine din ce în ce mai ușor în decursul vremii, după cum observă și Bachofen: „sacrificiul adus în fiecare an, este înlocuit printr’un sacrificiu unic, heterismul matroanelor este urmat de cel al fetelor; în loc de a fi practicat în timpul căsătoriei, el este practicat înaintea ei; în loc ca fetele să se dea fără deosebire fiecăruia, ele se dau numai anumitor persoane”. („Matriarhatul”, pag. XIX). La alte popoare lipsește învelișul religios; la unele popoare ca: Tracii, Celții, etc., în antichitate, la mulți locuitori indigeni ai Indiei, la popoarele malaeze, la insularii din Oceanul Pacific și la mulți Indieni din America, fetele se mai bucură și astăzi încă, până la măritiș, de cea mai mare libertate sexuală. In special, aceasta se întâmplă aproape pretutindeni în America de Sud, ceeace poate mărturisi oricine a pătruns ceva mai departe în interiorul ei. Astfel, Agassiz („A Journey in Brazil” [„O călătorie în Brazilia”], Boston and New-York 1886, pag. 266), povestește următoarele despre o familie bogată, de obârșie indiană: când el făcu cunoștință cu fiica, o întrebă de tatăl ei, crezând că acesta ar fi bărbatul mamei, bărbat care participa, ca ofițer, la războiul cu Paraguay; mama însă răspunse zâmbind: „naô tem pai, hé fila da fortuna”, adică, ea n’are tată; este un copil al întâmplării. „In felul acesta, femeile indiene sau cele metise, vorbesc, întotdeauna, fără a se rușina și fără a fi blamate, despre copiii lor din flori; și aceasta este departe de a fi ceva neobișnuit; mai degrabă contrariul pare să fie o excepție. Copiii… cunosc adesea numai pe mama lor, căci toată grija și răspunderea cade în sarcina ei; despre tatăl lor ei nu știu nimic; de altfel se pare că soției nu-i vine niciodată în minte, că dânsa sau copiii ei ar putea să aibă vreo pretenție față de el”. Ceeace pare aici straniu omului civilizat este, conform matriarhatului și în căsătoria pe grupe, pur și simplu o regulă.
La alte popoare însă, prietenii și rudele mirelui sau nuntașii își revendică chiar în timpul nunții dreptul străvechi asupra miresei, și abia la urmă vine rândul mirelui; așa stăteau lucrurile în vechime pe insulele Baleare și la Augilii din
