interesul chiar al clasei exploatate, și dacă aceasta nu înțelege acest lucru, ba chiar se răzvrătește, apoi aceasta este cea mai rușinoasă nerecunoștință față de binefăcători, de exploatatori[1].
Și acum ca încheere, concluzia lui Morgan asupra civilizației: „Dela ivirea civilizației creșterea bogăției a ajuns atât de colosală, formele ei așa de felurite, întrebuințarea ei așa de cuprinzătoare, și administrarea ei făcută cu atâta pricepere în interesul proprietarilor, încât această bogăție a devenit, față de popor, o putere ce nu poate fi stăpânită. Mintea omenească stă neputincioasă și aiurită în fața propriei ei creațiuni. Dar va veni totuși vremea, când rațiunea omenească va fi destul de puternică pentru a stăpâni această bogăție, când ea va statornici atât raporturile statului față de proprietate, pe care o apără, cât și limitele drepturilor proprietarilor. Interesele societății sunt absolut mai presus de acelea ale individului, și între ele trebue să se stabilească o relație dreaptă și armonică. Simpla goană după avere nu este scopul final al omenirii dacă, în general, progresul va rămâne și în viitor lege, așa cum a fost în trecut. Vremea care s’a scurs dela ivirea civilizației este numai o mică părticică din viața scursă a omenirii, numai o mică părticică din existența ei viitoare. Descompunerea societății stă amenințătoare în fața noastră ca încheere a unei perioade istorice, al cărei unic țel este bogăția, căci o astfel de perioadă cuprinde elementele propriei ei nimiciri. Democrație în administrație, frăție în societate, egalitate în drepturi, învățământul general, vor inaugura treapta următoare, superioară, a societății, la care lucrează neîncetat experiența, rațiunea și știința. Ea va fi o reînviere — dar sub o formă superioară a libertății, egalității și frăției din gințile antice”. (Morgan, Ancient Society, pag. 552).
- ↑ Intenționam la început să pun strălucitoarea critică a civilizației, care se găsește împrăștiată în operele lui Charles Fourier, alături de aceea a lui Morgan și a mea. Din păcate, îmi lipsește timpul pentru aceasta. Țin să observ numai că chiar la Fourier, monogamia și proprietatea privată asupra pământului sunt privite ca semnele caracteristice principale ale civilizației, și că el le numește un război al bogaților împotriva săracilor. De asemenea, se mai găsește la el ideea profundă că în toate societățile defectuoase, sfâșiate de antagonisme, familiile luate izolat (les familles incohérentes) sunt acelea care formează unitățile economice. — (Nota lui Engels)
