Cu această orânduire de bază, civilizația a realizat lucruri până la a căror înălțime nici pe de parte nu s’a ridicat vechea societate gentilică. Dar ea le-a săvârșit, punând în mișcare instinctele și pasiunile cele mai murdare ale omului și desvoltându-le în dauna tuturor celorlalte aptitudini ale sale. Lăcomia josnică a fost forța motrică a civilizației din prima zi până astăzi; bogăția și iar bogăția, și pentru a treia oară bogăția, nu a societății ci a păcătosului de individ luat aparte, acesta era singurul ei țel hotărâtor. Dacă totuși în sânul ei s’a desvoltat tot mai mult știința, și dacă a avut repetate perioade de înflorire superioară a artei, aceasta s’a întâmplat numai fiindcă fără ele, deplina agonisire a bogăției din vremea noastră n’ar fi fost cu putință.
Dat fiind că temelia civilizației este exploatarea unei clase de către o altă clasă, întreaga ei desvoltare se săvârșește într’o contrazicere permanentă. Fiecare progres al producției este în acelaș timp un regres în starea clasei subjugate, adică a marii majorități. Fiecare binefacere pentru unii este în mod necesar un rău pentru ceilalți, fiecare nouă liberare a unei clase, este o nouă subjugare pentru o altă clasă. Dovada cea mai vie a acestui lucru ne-o dă introducerea mașinilor, ale cărei urmări sunt cunoscute astăzi de întreaga lume. Și dacă, precum am văzut, la barbari deosebirea dintre drepturi și datorii abia se putea distinge, apoi civilizația face să apară limpede până și celui mai idiot om deosebirea și contrazicerea dintre ele, acordând unei clase aproape toate drepturile, iar celeilalte, dimpotrivă, impunându-i aproape toate datoriile.
Insă nu trebue să fie așa. Ceeace este bun pentru clasa stăpânitoare, trebuie să fie bun pentru întreaga societate, cu care clasa stăpânitoare se identifică. Cu cât, deci, progresează civilizația, cu atât mai mult este ea nevoită să acopere cu mantia iubirii relele pe care în mod necesar le crează, să le înfrumusețeze sau să le tăgăduiască, pe scurt, să introducă o ipocrizie convențională, care nu fusese cunoscută nici formelor sociale mai vechi, nici chiar primelor trepte ale civilizației, și care culminează în cele din urmă în afirmația, că exploatarea clasei subjugate se face de către clasa exploatatoare numai și numai în
