dintre indivizi care izvorăște de aici, și producția de mărfuri, care le cuprinde pe amândouă, ajung la deplină desvoltare și transformă întreaga societate de mai înainte.
Producția tuturor treptelor sociale anterioare era în esență comună, ca și consumația, care se făcea prin împărțirea directă a produselor în sânul colectivității comuniste mai mari sau mai mici. Această comunitate a producției avea loc în limite foarte înguste; dar ea aducea cu sine stăpânirea producătorilor asupra procesului de producție și a produselor lor. Ei știu ce se alege din produs: ei îl consumă, nu-l pierd din mâini; și atâta timp cât producția se face pe această bază, ea nu poate crește peste capul producătorilor, nu poate să dea naștere unor puteri misterioase străine lor, cum se întâmplă de regulă și inevitabil în perioada civilizației.
Dar în acest proces de producție pătrunde cu încetul diviziunea muncii. Ea sapă comunitatea producției și a aproprierii produselor, face din aproprierea individuală o regulă precumpănitoare și, în chipul acesta, dă naștere schimbului între indivizi; cum se petrece aceasta, am analizat mai sus. Treptat, producția de mărfuri ajunge forma dominantă.
Cu producția de mărfuri — cu producerea nu pentru propria întrebuințare, ci pentru schimb — produsele trec în mod necesar din mână în mână. Prin schimb, producătorul se desparte de produsul lui, el nu mai știe ce va deveni acest produs. Când banul, și odată cu el negustorul, se interpune ca mijlocitor între producători, procesul schimbului devine și mai complicat, iar soarta definitivă a produselor și mai nesigură. Negustori sunt mulți, și niciunul dintr’înșii nu știe ce face celălalt. De acum mărfurile nu mai trec numai din mână în mână, ci și din piață în piață; producătorii au pierdut stăpânirea asupra totalității producției din sfera activității lor, dar această stăpânire n’au preluat-o negustorii. Produsele și producția ajung la voia întâmplării.
Intâmplarea însă este numai un pol al unui complex de fenomene legate între ele, celălalt pol fiind necesitatea. In natură, unde de asemenea pare că domnește întâmplarea, noi am dovedit încă de mult pe fiecare tărâm în parte, existența necesității
