veție aportul ei. Dar că pentru această alianță frățească între guvern și bursă nu e nevoe de republică democratică, o dovedește, afară de Anglia, noul imperiu german, în care nu poți spune pe cine a ridicat votul universal mai sus, pe Bismarck ori pe Bleichröder. Și, în sfârșit, clasa bogată domnește direct prin mijlocirea dreptului electoral universal. Cât timp clasa asuprită — în cazul nostru deci, proletariatul — încă nu este coaptă pentru propria sa liberare, atâta timp majoritatea ei va recunoaște orânduirea socială existentă ca singura cu putință și va merge politicește în coada clasei capitaliste, formând aripa ei de extremă stângă. Pe măsură însă ce capătă maturitatea necesară pentru emanciparea ei, ea se constitue în partid deosebit, și își alege reprezentanții ei proprii, nu pe acei ai capitaliștilor. Votul universal este astfel măsurătoarea maturității clasei muncitoare. Mai mult el nu poate fi și nici nu va fi vreodată în statul modern; dar este destul și aceasta. In ziua în care termometrul votului universal va arăta la muncitori punctul de fierbere, vor ști, și ei tot așa de bine cum știu și capitaliștii, ce au de făcut.
Statul nu a existat deci dintotdeauna. Au existat societăți care au scos-o la capăt și fără el, societăți care n’aveau nicio idee despre stat și despre puterea de stat. Pe o anumită treaptă a desvoltării economice, care era în mod necesar legată cu împărțirea societății în clase, statul deveni, ca o urmare a acestei împărțiri, o necesitate. Acum ne apropiem cu pași repezi de acea treaptă de desvoltare a producției, pe care existența acestor clase nu numai că încetează de a fi o necesitate, ci devine o adevărată piedecă în calea producției. Clasele vor dispare tot așa de inevitabil cum au luat ființă în trecut. Odată cu ele va dispare în mod inevitabil și statul. Societatea, care va organiza în chip nou producția pe baza asocierii libere și egale a producătorilor, va trimite întreaga mașină de stat acolo unde-i va fi atunci locul: la muzeul de antichități, alături de roata de tors și toporul de bronz.
***
Așa dar, după cele spuse mai sus, civilizația este acea treaptă de desvoltare a societății pe care diviziunea muncii, schimbul
