plat cu monarhia absolută din veacul al XVII-lea și al XVIII-lea, care ținea în cumpănă nobilimea și burghezimea; așa s’a întâmplat cu bonapartismul din timpul primului și mai ales al celui de al doilea imperiu francez, care asmuțea proletariatul împotriva burgheziei și burghezia împotriva proletariatului. Cea mai nouă realizare de acest fel în care stăpânitorii ca și stăpâniții apar la fel de comici, este noul imperiu german de nație bismarkiană: aci capitaliștii și muncitorii sunt ținuți în cumpănă unii prin ceilalți și în aceeași măsură înșelați în folosul iunkerilor prusieni decăzuți.
In afară de aceasta, în cele mai multe din statele istorice, drepturile acordate cetățenilor se măsoară după avere și prin aceasta se recunoaște în mod fățiș că statul este o organizație a clasei celor avuți pentru apărarea lor împotriva clasei celor neavuți. Așa s’a petrecut la Atena și Roma cu împărțirea în clase după avere. Tot așa s’a întâmplat în statul feudal medieval, unde puterea politică se repartiza după mărimea proprietății de pământ. La fel și cu sistemul electoral cenzitar din statele reprezentative moderne. Această recunoaștere politică a deosebirii de avere nu este, cu toate acestea, nicidecum esențială. Dimpotrivă, ea caracterizează o treaptă de jos a desvoltării statului. Cea mai înaltă formă de stat, republica democratică, care în condițiile sociale contemporane devine o trebuință din ce în ce mai de neînlăturat, și care este singura formă de stat în care se poate duce până la capăt lupta finală hotărîtoare dintre proletariat și burghezie, nu mai recunoaște în mod oficial deosebirile de avere. Intr’însa bogăția își exercită puterea indirect, dar cu atât mai sigur. Ea face aceasta, pe de o parte, sub forma coruperii directe a funcționarilor, pentru care America ne slujește drept pildă clasică, pe de altă parte, sub forma alianței dintre guvern și bursă, care se realizează cu atât mai ușor, cu cât cresc mai mult datoriile statului și cu cât societățile pe acțiuni concentrează în măsură tot mai mare în mâinile lor, nu numai transportul, dar chiar și producțiunea însăși, și-și găsesc și ele centrul tot la bursă. O pildă vie în această privință, în afară de America, este noua Republică Franceză; în acest domeniu a adus și brava El-
