a tinereții lui. După cumpărarea mărfurilor pe bani veni împrumutul de bani și odată cu acesta dobânda și camăta. Și nicio legislație de mai târziu nu aruncă în mod atât de necruțător și de inexorabil pe datornic la picioarele creditorului cămătar, ca legislația Atenei și Romei antice — și amândouă au apărut spontan, ca drepturi obișnuite, fără altă constrângere decât cea economică.
Alături de bogăția în mărfuri și robi, alături de bogăția în bani, apăru și bogăția în proprietăți funciare. Dreptul de posesiune al indivizilor asupra parcelelor de pământ care le fuseseră date la început de către gintă sau trib, se întărise acum într’atâta, încât aceste parcele le aparțineau ca bunuri ereditare. Primul obiectiv pe care-l aveau în vedere în ultimul timp, era de a libera parcelele de pământ de dreptul comunității gentilice asupra lor, drept care devenise pentru ei o cătușă. Ei scăpară de aceste cătușe, dar curând după aceea și de noua proprietate funciară. Proprietatea deplină, liberă asupra pământului, nu însemna numai putința de stăpânire nestânjenită și nelimitată a lui, ci și posibilitatea de a-l înstrăina. Câtă vreme pământul fusese proprietatea ginții, posibilitatea aceasta nu exista. Când însă noul proprietar se liberă definitiv din cătușele proprietății supreme a ginții și a tribului, el rupse și legătura care-l ținuse până atunci indisolubil legat de pământ. Ce însemna aceasta, îi arătă limpede banul inventat odată cu proprietatea privată asupra pământului. Pământul putea să devină acum o marfă, putând fi vândută și dată în gaj. Abia se introdusese proprietatea asupra pământului, și la rândul ei se născoci ipoteca (vezi Atena). Intocmai cum se țin heterismul și prostituția de monogamie, tot așa se va ține de aci înainte și ipoteca de proprietatea privată a pământului. Ați vrut proprietatea deplină, liberă, alienabilă asupra pământului? Ei bine, iat-o! - „Tu l’as voulu, Georges Dandin!”.
Astfel, odată cu extinderea comerțului, cu banii și cu cămătăria, cu proprietatea asupra pământului și cu ipoteca, creștea repede și concentrarea și centralizarea bogățiilor în mâinile unei clase puțin numeroase și, alături de aceasta, sărăcirea crescândă
