Orașul înconjurat cu ziduri, turnuri și crenele de piatră, cu case de piatră sau de cărămidă, deveni locul central de așezare a tribului sau al uniuni de triburi; progres colosal în arta construcției dar și un semn de creștere a primejdiei și a nevoii de apărare. Bogăția creștea repede, dar ca bogăție a persoanelor izolate; țesătoria, prelucrarea metalelor și celelalte meserii care se diferențiau tot mai mult, desvoltă o producție tot mai variată și mai perfecționată; agricultura, pe lângă cereale, leguminoase și fructe, oferea acum și untdelemn și vin, a căror pregătire se învățase. O activitate atât de variată nu mai putea fi îndeplinită de unul și acelaș individ; se ivi a doua mare diviziune a muncii: meseriile se despărțiră de agricultură. Creșterea continuă a producției și cu ea a productivității muncii ridică valoarea puterii de muncă omenească; robia care pe treapta anterioară abia se năștea și era sporadică, ajunge acum o parte componentă esențială a sistemului social; robii încetează de a mai fi simple ajutoare, ei sunt goniți cu zecile la muncă pe câmpuri și în ateliere. Cu despărțirea producției în cele două mari ramuri principale, agricultură și meserii, ia naștere producția deadreptul pentru schimb, producția de mărfuri; odată cu ea negoțul, nu numai înăuntrul și la hotarele tribului, ci și peste mări. Dar toate acestea într’un mod încă foarte puțin desvoltat; metalele nobile încep a fi marfa precumpănitoare și generală, marfa-bani, încă nebătuți și schimbându-se doar după greutate.
Alături de deosebirea dintre liberi și robi apare cea dintre bogați și săraci — cu noua diviziune a muncii se ivește o nouă despărțire a societății în clase. Deosebirea de avere între capii de familie sparge vechea comunitate casnică comunistă, pretutindeni unde aceasta se mai păstra încă, și odată cu ea și lucrarea în comun a pământului pe socoteala acestei comunități. Pământul arabil este împărțit pentru folosință între familii — la început pe un timp mărginit — mai târziu pentru totdeauna; trecerea în proprietate privată deplină se face treptat și paralel cu trecerea căsătoriei pereche la monogamie. Familia izolată începe a fi unitatea economică în societate.
