aplanează războiul; el poate să se sfârșească cu nimicirea tribului, niciodată însă cu subjugarea lui. Măreția, dar totodată și mărginirea orânduirii gentilice, se manifestă în faptul că în ea nu este loc pentru stăpânire și subjugare. Inăuntrul ei nu există încă nicio deosebire între drepturi și datorii; chestiunea dacă participarea la treburile obștești, răzbunarea prin sânge, sau răscumpărarea acesteia, sunt datorii sau drepturi, nu există pentru Indieni; această întrebare le-ar pare tot atât de absurdă ca și aceea, dacă mâncatul, dormitul, vânatul sunt un drept sau o datorie. Tot așa nu poate avea loc o împărțire a tribului și a ginții în clase diferite. Și aceasta ne duce la cercetarea bazei economice a acestei orânduiri.
Populația este extrem de rară: ea este mai deasă numai în locul de așezare al tribului în jurul căruia se întinde, ca un vast cerc, în primul rând terenul de vânat, apoi pădurea protectoare neutră, care îl desparte de alte triburi. Diviziunea muncii se face în mod cu totul natural, ea există numai între cele două sexe. Bărbatul duce războiul, merge la vânat și la pescuit, procură hrana în formă crudă și uneltele necesare pentru aceasta. Femeea îngrijește de casă, pregătește mâncarea și îmbrăcămintea, gătește, țese, coase. Fiecare din soți este stăpân în domeniul lui: bărbatul în pădure, femeea în casă. Fiecare este proprietarul uneltelor făcute și întrebuințate de dânsul: bărbatul pe arme și pe sculele de vânat și pescuit, femeea pe acele ale gospodăriei casnice. Gospodăria casnică este comunistă pentru câteva, adesea pentru multe familii[1]. Ceeace se face și se folosește în comun, este proprietate comună: casa, grădina, luntrea. Aici deci, și numai aici, mai poate fi vorba de „proprietate ca rod al muncii personale”, născocită de juriștii și economiștii societății civilizate, cel din urmă pretext juridic mincinos pe care se mai sprijină proprietatea capitalistă de astăzi.
Oamenii însă n’au rămas pretutindeni pe această treaptă.
- ↑ Mai ales pe coasta de Nord-Vest a Americii (vezi la Bancroft). La Haidahi, pe insula Regina Șarlota se găsesc, sub acelaș acoperământ, gospodării cuprinzând până la 700 persoane. La Nootkas triburi întregi trăiau sub acelaș acoperământ. — (Nota lui Engels).
