transformarea puterii șefului militar în putere regală și transformarea se săvârși.
Să luăm statul Francilor. Acolo poporului biruitor al Salilor îi reveniră în deplină proprietate nu numai întinsele domenii ale statului roman, ci și toate marile întinderi de pământ, care nu fuseseră împărțite comunităților mai mari sau mai mici de ținut sau marcă, mai ales marile suprafețe împădurite. Primul lucru pe care-l făcu regele Francilor, transformat dintr’un simplu șef suprem de armată într’un adevărat domnitor, a fost de a preface această proprietate a poporului în proprietate regală, de a o fura poporului și a o dărui sau da ca feud oamenilor din suita sa. Această suită alcătuită la început din însoțitorii lui personali în război și din ceilalți sub-șefi ai armatei, se întări curând în număr, nu numai prin Romani, adică Gali romanizați, care îi deveniră în curând absolut necesari prin știința lor de carte, prin cultura lor, prin cunoașterea limbii romane vorbite și a limbii latine literare, precum și a legilor țări, ci și prin robi, iobagi și robi eliberați, care formau corpul lui de curteni și dintre care el își alegea favoriții. Tuturor acestora li se dăruiau deobicei, la început, bucăți de pământ care aparțineau poporului; mai târziu ele li se împrumutau sub formă de beneficii, la început, de obicei, până la moartea regelui, și astfel se creă pe socoteala poporului baza unei noi nobilimi.
Dar nu numai atâta. Marea întindere a împărăției nu putea fi cârmuită cu mijloacele vechii orânduiri gentilice; sfatul conducătorilor, chiar dacă n’ar fi dispărut de mult, n’ar mai fi putut să se adune și fu curând înlocuit prin anturajul permanent al regelui; vechea adunare a poporului rămase numai de formă, ajunse însă și ea, din ce în ce mai mult o simplă adunare a șefilor inferiori ai armatei și a nobilimii născânde. Din pricina veșnicelor războaie civile și de cucerire — acestea din urmă mai ales pe vremea lui Carol cel Mare — țăranii liberi, proprietari de pământ, masa poporului franc, fură tot atât de istoviți și de ruinați cum fuseseră înainte țăranii romani, în ultimii ani ai Republicii. Ei, care la început alcătuiseră toată armata, iar după cucerirea Franței formaseră sâmburele ei, deveniră, la începu-
