parte sau chiar numai a noua parte din produsul anual. Aceste mici parcele de pământ erau date însă de preferință colonilor care plăteau în schimb o anumită sumă anuală; ei erau legați de pământ și puteau fi vânduți odată cu parcela lor; ce-i drept, ei nu erau robi, dar nici liberi, nu se puteau căsători cu oameni liberi și căsătoriile dintre dânșii nu erau privite ca legiuite, ci, ca acelea ale robilor, ca un simplu concubinaj (contubernium). Ei erau premergătorii iobagilor din evul mediu.
Robia antică își trăise traiul. Nici la țară, în marea agricultură, nici în industriile manufacturiere dela orașe, ea nu mai aducea un venit care să merite osteneala — piața de desfacere pentru produsele ei dispăru. Iar mica agricultură și mica meșteșugărie, la care se redusese uriașa producție din vremurile de înflorire ale imperiului, nu aveau loc pentru robi numeroși. Numai pentru robii de casă și de lux ai bogaților mai era loc în societate. Dar robia pe cale de dispariție era încă îndestulătoare pentru a face ca orice muncă productivă să pară o muncă de rob, nevrednică pentru liberii Romani, și doar fiecare era pe atunci astfel. De aici rezultă, pe de o parte, eliberarea unui număr din ce în ce mai mare de robi de prisos, deveniți o povară, pe de altă parte, înmulțirea colonilor și a oamenilor liberi sărăciți (asemănători cu aceia numiți poor whites[1] din fostele state sclavagiste ale Americii). Creștinismul este absolut nevinovat de pieirea treptată a robiei antice. El a viețuit timp de veacuri în imperiul roman alături de robie și mai târziu n’a împiedecat deloc comerțul cu robi făcut de creștini nici pe acela al Germanilor din Nord, nici al Venețienilor la Marea Mediterană și nici comerțul de mai târziu[2] cu negrii. Robia nu mai era rentabilă, deaceea pieri. Dar pierind, robia a lăsat în urma ei un spin otrăvitor, în disprețul celor liberi față de munca productivă. Acesta era impasul fără de ieșire în care se găsea lumea roma-
- ↑ Poor whites — „albii săraci”. Așa se numeau albii din regiunile cu un proletariat negru predominant, sărăciți și decăzuți din punct de vedere social. — Nota Red.
- ↑ După episcopul Liutprand de Cremona, ramura industrială de căpetenie în veacul al X-lea în Verdun, deci în sfântul imperiu german, era fabricarea de eunuci, care erau exportați cu mare profit în Spania pentru haremurile Maurilor. — (Nota lui Engels)
