Sari la conținut

Pagină:Originea familiei, a proprietății private și a statului – Friedrich Engels.pdf/153

Această pagină nu a fost verificată

5.000.000; numărul este considerabil pentru un grup de popoare barbare; în condițiunile noastre, zece locuitori pe un kilometru pătrat sau 550 pe o milă pătrată geografică este un număr extrem de redus. Dar numărul Germanilor din vremea aceea este departe de a fi cuprins în întregime în această cifră. Noi știm că dealungul Carpaților până la gurile Dunării, locuiau popoare germane de neam gotic: Bastarni, Peuchini și alții, în număr atât de mare, încât Pliniu face dintrînșii al cincilea trib de căpetenie al Germanilor, iar ei, care deja pe la 180 înaintea erei noastre intrară în solda regelui macedonean Perseu, au pătruns încă în primii ani ai domniei lui August până în regiunea Adrianopolului. Dacă îi socotim numai la un milion, atunci numărul probabil al tuturor Germanilor la începutul erei noastre trebue să fi fost de cel puțin șase milioane.

După așezarea lor în Germania, populația trebue să se fi înmulțit cu o repeziciune din ce în ce mai mare; înseși progresele industriale mai sus pomenite ar putea dovedi aceasta. Obiectele găsite în mlaștinile dela Schleswig sunt, după monedele romane aflate între ele, din veacul al treilea. Pe vremea aceea deci, exista deja pe malurile Mării Baltice o industrie metalurgică și o industrie textilă desvoltată, un comerț intens cu imperiul roman și un oarecare lux la cei bogați — toate, indicii ale unei populații dese. Pe vremea aceea însă, începe și războiul general de ofensivă al Germanilor pe tot lungul Rinului, al valului hotarnic roman și al Dunării, dela Marea Nordului până la Marea Neagră, dovadă directă a numărului mereu în creștere al populației, care căuta să se întindă dincolo de hotarele sale. Trei sute de ani dură lupta, în timpul căreia tot tribul de căpetenie al popoarelor gotice (cu excepția Goților Scandinavi și Burgunzilor) se îndreptă spre Sud-Est, formând aripa stângă a marii linii de atac, din centrul căreia Germanii de Nord (Herminonii) au înaintat spre Dunărea de sus, și din aripa dreaptă a căreia au înaintat pe Rin Ischevonii, acum numiți Franci; Britania fu cucerită de Ingevoni. Pe la sfârșitul veacului al cincilea imperiul roman sleit și neputincios le stătea deschis, Germanilor năvălitori.

153