VIII
FORMAREA STATULUI LA GERMANI
Germanii erau, după Tacit, un popor foarte numeros. O idee aproximativă de puterea numerică a diferitelor popoare germane ne-o facem citind pe Cezar; după el numărul Usipeților și Tencterilor, apăruți pe malul stâng al Rinului, era de 180.000 de suflete inclusiv femeile și copiii. Deci cam 100.000 de fiecare seminție,[1] așa dar mult mai mult decât, de pildă, totalitatea Irochezilor în vremea înfloririi lor, când, nedepășind cifra de 20.000 ajunseseră spaima țării întregi, dela marile lacuri până la Ohio și Potomac. Dacă, pe baza informațiilor pe care le avem, încercăm să grupăm semințiile mai bine cunoscute, așezate în apropierea Rinului, o asemenea seminție, luată izolat, ocupă pe hartă, în mijlociu, întinderea unui district prusian, cam 10.000 de kilometri pătrați sau 182 mile pătrate geografice. Or, Germania Magna[2] a Romanilor, care se întindea până la Vistula, cuprindea în cifre rotunde 500.000 kilometri pătrați. Socotind la 100.000 cifra mijlocie a unei singure seminții, totalitatea locuitorilor din Germania Magna s’ar ridica la
- ↑ Numărul presupus aici este întărit printr’un pasaj din Diodor despre Celții din Galia: „In Galia locuiesc multe popoare, nu la fel de numeroase. La cele mai mari, numărul oamenilor ajunge la cifra de aproape 200.000, la cele mai mici 50.000”. (Diodorus Siculus, V. 25). Deci în mijlociu, 125.000; diferitele popoare galice, față de starea lor de desvoltare mai înaintată, trebue să fi fost desigur ceva mai numeroase decât cele germane. (Nota lui Engels)
- ↑ Germania Magna — „Germania Mare”. Așa denumeau geografii romani țara dintre Rin și Vistula. — Nota Red.
